Interesul meu pentru acest subiect a început în urmă cu aproximativ un an, când fata mea, pe atunci în vârstă de 5 ani, îmi vorbea cu siguranța unui a-tot-știutor, specifică vârstei, despre “culorile de fete” și “jucăriile de băieți”. Cu trecerea timpului, acestui repertoriu i s-au adăugat: “note muzicale pentru fete”, respectiv băieți și recent a trecut la nivelul următor, vorbind despre diferențe comportamentale, “băieții sunt mai violenți decât fetele”. Deși în casă se găsesc numai jucării unisex, de exemplu: puzzle, lego și rachete de tenis, pe care de altfel observăm ușurați că încă le preferă în locul păpușilor Barbie, totuși, de unde îi vin aceste idei? Cum își vor pune amprenta aceste stereotipuri de gen, azi, asupra adultului de mâine?
Există două teorii privind cauza diferențelor comportamentale și a abilităților specifice celor două sexe: una se referă la diferențele strict biologice, cu care ne naștem, spre exemplu: zona din creier destinată funcției vorbirii și comunicării este mai bine aspectată la fete iar zona destinată funcției matematice și spațiale este mai bine aspectată la băieți (a se vedea Allan & Barbara Pease, De ce bărbații se uită la meci și femeile se uită în oglindă, Editura Publishing, 2001, pp 14-15, și clipul http://youtu.be/4uf3Prl8JWA), iar a doua teorie susține faptul că diferențele sunt de natură socio-culturală, abilități precum vorbirea, comunicarea și logica matematică dobândindu-se în timp prin învățare (a se vedea Lise Eliot, Pink brain, blue brain, și clipul http://youtu.be/GbLuldzDudw).
Bazându-mă pe observațiile efectuate, atât în calitate de părinte cât și de profesor, susțin cea de a doua teorie. Diferențele de gen apar în copilărie, când stereotipurile de gen (cultivate de către părinți și bunici, educatori și profesori, precum și de către: mass-media, religie, filme, desene animate și cărți pentru copii, manuale școlare și locuri de joacă diferențiate în funcție de gen) încep parcă să scrie un soft comportamental în mintea copiilor noștri, dictându-le mai târziu comportamentele și alegerile din viața de adulți. O fată va dori să fie cântăreață, model, profesoară sau de ce nu... casnică (“cariere pentru fete”, că doar așa i-au zis părinții, a văzut la desene, a citit sau s-a jucat când era mică), iar băiatul va dori să fie un fotbalist de succes, politician sau IT-ist (că doar “se câștigă bine și așa se cade unui viitor cap de familie”). Stereotipurile de gen sunt responsabile de preferința pentru o ocupație sau alta. Studiile la nivelul Uniunii Europene arată că aceste stereotipuri influențează chiar rezultatele școlare, băieții obținând rezultate mai bune la științele exacte, iar fetele excelând la științele umaniste http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice/documents/thematic_reports/120RO.pdf.
Cultivarea stereotipurilor de gen nu face decât să mențină inegalitățile de șanse: o fată care ar putea avea abilități matematice, spre exemplu, va fi încurajată să aleagă o cariera mai “feminină” (spre exemplu profesoară sau bibliotecară), chiar dacă va avea un salariu mai mic, iar un baiat care ar putea deveni un balerin strălucit, va fi descurajat în a urma această carieră din simplul motiv că nu este destul de “bărbătească”. Educația joacă un rol esențial în eliminarea stereotipurilor de gen, de aceea aceasta trebuie să-și facă simțită prezența atât în mediul familial cât și în societate. Problematica de gen trebuie cunoscută și abordată de către părinți în primă instanță, începând de la: alegerea jucăriilor, cărților, locurilor de joacă și a îmbrăcăminții și terminând cu oferirea unor exemple edificatoare ale unor roluri de gen bine echilibrate. Procesul trebuie completat de către sistemul de învățământ, prin revizuirea programei școlare și a manualelor, dar și de către mass-media, prin pregătirea operatorilor și a experților din acest domeniu. Eliminarea stereotipurilor de gen este o condiție necesară atingerii egalității de șanse pe piața muncii și implicit a realizării unei societăți mai performante.
