Îmi aduc aminte și acum, cu emoție, de prima mea oră de istorie susținută în calitate de profesor. Era o clasă de vreo 30 de copilași frumoși, curioși și o liniște în care se auzea doar secundarul ceasului din perete. Eu eram atât de stresată încât abea am reușit să șoptesc un Bună ziua răgușit. Dacă s-ar fi căscat o gaură sub catedră aș fi sărit fără să ma gândesc. Nici nu știam cu ce să încep, ceasul rămăsese la 8 și un minut și se încăpătâna să rămâna acolo, oricât de mult îl fixam cu privirea. Salvarea a venit de la un băiețel ce stătea în prima bancă, care m-a întrebat cu o voce la fel de nesigură și fixându-și ochelarii mari pe nasul cârn: Știți să ne spuneți o poveste cu Spartacus? O poveste, oare cum de nu mă gandisem înainte?
Indiferent de vârstă, ne place să auzim povești. Ne place povestea pentru că ea crează emoție, ne desprinde de prezent și ne surprinde, vizualizăm scenariul, empatizăm cu personajul principal și mai ales... facilitează învățarea.
Business storytelling
În business, în leadership, în vânzări și în politică, o poveste spusă bine convinge și atrage atenția publicului.
Când e bine să spunem povestea
- la începutul prezentării deoarece atrage atenția auditoriului și face trecerea lină către subiectul ce-l avem de prezentat
- la sfârșitul prezentării ne ajută sa sumarizăm și în acelasi timp atrage atenția publicului (întotdeauna audiența își va aminti mai mult cum am început și cum am terminat prezentarea)
Cum și ce fel de poveste
- de preferat o poveste adevărată (ne ajuta sa nu o uităm și crează emoție)
- personajul principal de preferat să fim chiar noi (publicul va empatiza, va fi mai îngăduitor și crează punti de legătură cu auditoriul)
- să o spunem astfel încât să poată fi vizualizată (publicul să aibă senzația că este cu noi în trecut, vezi http://www.craigvalentine.com/category/storytelling-strategies/)
- personajul principal să fie supus unor încercări (asemeni scenariilor de film, dacă vă mai amintiți The pursuit of happiness în care actorul principal, Will Smith, ne învață că nu există o cale scurtă spre succes)
- povestea trebuie să inspire și să motiveze
- să aibă legătură cu prezentarea ce va urma
Pentru captarea atenției publicului există și alte metode, cum ar fi: o glumă, o întrebare retorică sau chiar un citat, însă povestea rămâne preferata multor public speakers de succes (http://youtu.be/bbz2boNSeL0).
În training, ca și în orice prezentare, primul minut este crucial. Dacă am reușit să captăm atenția publicului, drumul poate fi parcurs cu ușurință. Evident, pentru o prezentare de succes, ieșirea din scenă este la fel de importantă ca și începutul.
O poveste bună ne poate scoate din încurcătură. Fie că vrem să prezentăm un produs sau serviciu clientului, să susținem o conferință sau un seminar sau chiar vrem să ne liniștim copilul înainte de culcare, nimic mai simplu, spunem o poveste!
Doar bine spunea personajul interpretat de Gheorghe Dinică în Filantropica: mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primește pomană! Fii profesionist, ce dracu!
